John Masefield, 1878-1967

Suntem copiii apelor albastre unde suflă vântul tare,
Bagajele-s la bord, a venit timpul să plecăm pe mare.
Echipajul e la posturile de manevră, urlă toată trupa:
“Trageţi continuu, trageţi zdravăn, molaţi parâma pupa.”

Prova se înfige-n apă şi-n borduri două valuri albe dau în clocot,
Flutură-n vânt vela rândunică şi cineva scoate, vibrant, un chiot;
Murmurul Atlanticului, sărat, e pentru cei  morţi un refren alinător:
“Trageţi continuu, trageţi zdravăn, sus pe vergă-n zbor.”

Scârţâitul ascuţit al scripeţilor, armăsarii vremii-n spume,
Fluieratul strident al sarturilor, toţi diavolii dezlănţuiţi în lume;
Sub noi, înecaţii; deasupra, cerul plin de stele pe catarg:
“Trageţi continuu, trageţi zdravăn şi-îndată vom naviga în larg!”

Acolo ne-aşteptă rumenă şi rotundă  o prietenă, bătrâna lună,
Remorcherul cu coşuri roşii a dispărut şi-n curând, fiule, împreună,
Navă şi echipaj, vom părăsi Canalul, aşa c-ai grijă – şi-ţi mai spun:
“Potoleşte-o când tanghează şi fii atent, dragul meu, cart bun!”