Centenarii

Robert W. Service,1874 -1958

I-am întrebat pe cei trei moşi cu nea în plete
Cum se face c-au trăit atât amar de vreme,
Iar ei mi-au dezvăluit următoarele secrete,
Fără vorbe de prisos şi teoreme.

Primul: “Am trăit atâţia ani sub soare
Şi-am de amintiri plăcute sacul plin
Pentru că am avut o anume aplecare
Pentru dame, cântece şi vin.
Am cântat romanţe deocheate
Cu femeiuşti pe gustul meu,
Iar dintre toate plăcerile de care-am avut parte,
Cheful a fost pe primul loc mereu.”

Al doilea: “Sunt considerat de toţi un înţelept;
Eu, pe timp de pace sau când tunul detuna,
Mi-am mângâiat valul bărbii de pe piept,
Rămânând calm, cu sânge rece-întotdeauna.
M-am îngrijit de sănătate, ştiind c-asta ajută
Să-mi lungesc viaţa, n-am făcut niciun abuz,
De-aceea azi sărbătoresc ani o sută
Şi am şi-acum vedere bună şi auz.”

Al treilea: “ Eu cred că am avut parte
De-o viaţă lungă, fără probleme medicale,
Pentru că de apă m-am ţinut departe,
În pofida multor certuri conjugale.
Urăsc săpunul şi felul în care face spume,
Rar îmi schimb cămaşa; albeaţa o reneg,                  
Crede-mă, fiule, nu există-n această lume
Un conservant mai bun ca propriul jeg.”

Aşa c-acum ai trei temeiuri, frăţioare,
Să te bucuri de-o viaţă foarte lungă:
Chiolhanuri, mizerie sau cumpătare –
Well, alege după cum îţi dau poftele poruncă,
Dar lasă-mă să-ţi spun, chiar dacă, vrei-nu vrei,
Îţi voi răni egoul  un pic sau… pe de-întregul,
Eu sunt convins că din toate trei
Cel mai sănătos e JEGUL.
 



Lasă un comentariu