Ted Hughes, 1930-1998

Se topeşte-o lună bătrână şi îngheţată.

Agonie peste agonie, tăcerea pulberii –
Şi cioara vorbind orizonturilor de piatră.

Dezolant este strigătul crăpat al ciorii,
Asemeni gurii unei femei bătrâne
Căreia i-au căzut genele
Şi dealurile continuă.

Un ţipăt
Lipsit de cuvinte,
Ca  plânsul unui prunc
Pe scări de oţel,

Ca zgomotul împuşcăturii şi ecoul vaietelor care-i urmează
Printre conifere, în amurgul ploios.

Sau asemeni unei căderi grele şi neaşteptate
A unei stele de sânge pe o frunză obeză