Ted Hughes, 1930-1998

Ea nu poate veni până la capătul drumului.

Vine numai până unde curge apa nici un pas mai departe

Vine împinsă de contracţiile naşterii
În gene în buricele degetelor
Vine tot atât de departe cum vine sângele până-n vârfurile părului
Vine până la hotarele vocii
Ea  rămâne  
Chiar şi după moarte chiar şi printre oase

Vine cântând ea nu ştie să folosească niciun instrument
Vine prea înfrigurată speriată de haine
Şi prea încet clipind din ochi înfricoşată
Atunci când priveşte printre roţi

Ea vine şleampătă nu-i în stare să aibă grijă de casă
O poate doar ţine curată
Nu poate număra nu poate dura

Ea vine mută nu poate folosi cuvintele
Aduce petale în nectar de fructe în pluşul lor
Aduce o pelerină de pene un curcubeu animal
Aduce blănurile favorite iar acestea sunt discursurile ei

Ea a venit plină de iubire acesta a fost de fapt motivul

Dacă n-ar fi fost nicio speranţă ea n-ar fi venit

Şi n-ar mai fi existat lacrimi în oraş


( N-ar fi existat un oraş)