Ted Hughes, 1930-1998

Cioara s-a gândit la un palat –
Buiandrugul acestuia s-a prăbuşit peste ea, i s-au găsit oasele.

Cioara s-a gândit la un autoturism rapid –
I-a ieşit şira spinării prin piele, a rămas golită şi fără braţe.

Cioara s-a gândit la vântul libertăţii –
Iar ochii i s-au evaporat, vântul şuiera peste osul sfenoid.

Cioara s-a gândit la răsplată –
Iar aceasta a sugrumat-o, ieşind intactă din stomacul ei mort.

Cioara s-a gândit la tot ce este moale şi cald, pentru totdeauna
rămas în amintire –
Atunci a fost  legată la ochi cu-o pânză de mătase şi aruncată
într-un vulcan.

Cioara s-a gândit la inteligenţă –
Aceasta s-a întors împotriva ei şi a frânt-o la porţile-i sterpe.

Cioara s-a gândit la letargia naturii –
Şi i-a crescut un stejar în ureche.

Un rând dintre puii ei negri stătea în vârful acestuia.
Au zburat, îndepărtându-se.

Cioara
Nu s-a mai mişcat niciodată.