Ted Hughes, 1930-1998

Maşini care intră în coliziune şi revarsă bagaje şi copii
În glumă
Vaporul cu pupa în aer se scufundă salutând ca un cascador
În glumă
Avionul în picaj cu nasul în jos trage concluzia finală cu un bum
În glumă
Picioarele şi braţele pasagerilor aterizează şi-şi iau iarăşi zborul
În glumă
Masca încercănată de pe pat îşi redescoperă spaimele
În glumă, în glumă
Meteoritul se prăbuşeşte
Printr-un extraordinar ghinion peste un landou

Ochii şi urechile sunt împachetate
Împăturite în păr
Taperul ambalat în mochetă, legat cu cabluri electrice
Numai dinţii sunt activi
Şi inima dansând în grota ei
Neajutorată-n chingile râsului

Asta-n vreme ce lacrimi nichelate trec prin uşi cu un bang

Suspinele sunt paralizate de frica
Şi oasele
Sărind din carnea chinuită se mai

Clătină o oarecare distanţă şi cad la lumina zilei

Râsul cu bocanci de miriapod fuge încă foarte repede
Încă aleargă peste tot pe traseul omizii
Şi se rostogoleşte înapoi pe saltea cu picioarele-n aer
Dar e vorba doar de ceva uman

În sfârşit e de ajuns – de ajuns!
Se ridica încetişor, obosit,
Şi încetişor începe să-şi încheie nasturii,
Luând lungi pauze,

Asemenea cuiva după care tocmai a venit poliţia.