Ted Hughes, 1930-1998

“ Ei, bine,” a zis Cioara, “ Cu ce începem?”
Dumnezeu, obosit după crearea lumii, sforăia.
“ Care e calea?” a zis Cioara, “Pe care drum o apucăm prima oară?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
“Hai,” a zis Cioara, “ Haide să discutăm această situaţie.”
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, o carcasă uriaşă.

Cioara a smuls o bucată mare şi a înghiţit-o.

” Oare acest cifru se va releva prin digestie pe el însuşi
Auzului, detaşat  de înţelegere?”

(Asta a fost prima glumă.)

Însă, deodată, s-a simţit mult mai puternică.

Cioara, hierofantul, înfoiată, impenetrabilă.

Pe jumătate iluminată. Mută.

( Îngrozită.)