Acel moment

Ted Hughes, 1930-1998

Când  ţeava pistolului din care ieşeau aburi vineţi
A fost ridicată
Ca o ţigară de pe scrumieră

Iar singurul chip rămas în această lume
Zăcea spart
Între mâinile care se relaxau fiind deja foarte târziu

Şi copacii se închideau pentru totdeauna
Şi străzile se închideau pentru totdeauna

Şi trupul zăcea pe pietrele de macadam
Ale unei lumi abandonate
Printre fel de fel de utilităţi abandonate
Expuse infinitului pentru totdeauna

Cioara a început să caute ceva de mâncare.

Un gând despre „Acel moment

Lasă un comentariu