Ted Hughes, 1930-1998

Maltratat până la ologire dar cu picioare
Împuşcat în cap dar cu gheme de creier
Maltratat până la orbire dar cu ochi
Bătut în cuiele propriilor coaste
Sugrumat cu propria trahee
Până la ultima gură de aer
Ciomăgit până la inconştienţă de propria inimă

Văzând cum propria viaţă-l înjunghie, licărirea unui vis
În vreme ce el se îneca-n propriul sânge

Târât de plumbul maţelor lui

Măruntaie bolborosind ţipete care erau rădăcinile lui smulse
Din atomii temeliei
Căscând gura şi lăsând ţipătul să-l sfâşie

Aruncat apoi printre alte gunoaie-ale pământului
A reuşit s-audă îndepărtat şi stins – “E băiat!”

Apoi s-a lăsat întunericul